Rinoplastie

Calea de abord a chirurgului. În rinoplastia închisă, toate inciziile sunt în interiorul nărilor. În cea deschisă, există o incizie scurtă suplimentară la nivelul columelei — puntea de piele dintre nări —, care permite ridicarea pielii și expunerea directă a structurii anatomice. Niciuna nu este superioară la modul abstract — alegerea depinde de ceea ce trebuie reconstruit, iar un nas care necesită grefe de cartilaj sau îndreptare pune o problemă diferită față de unul care necesită doar reducerea unei cocoașe.

În rinoplastia închisă, inciziile sunt în interiorul nasului și nimic nu este vizibil la exterior. În cea deschisă, există o linie transversală pe columelă, pe pielea dintre nări; are câțiva milimetri lungime și este așezată într-un pliu. Modul în care se vindecă o incizie ține în parte de tipul de piele și în parte de capacitatea individuală de cicatrizare, aspect despre care chirurgul întreabă înainte de a alege abordul — nicio descriere generală nu poate prezice cum vor evolua propriile cicatrici.

Sunt evaluate împreună, nu ca două subiecte separate. O deviație de sept, valvele colabate sau o nară blocată de ani de zile sunt probleme structurale ale aceluiași nas căruia îi aparține forma, iar separarea lor ar însemna două intervenții chirurgicale pe aceeași structură. Menționați la consultație care parte pune probleme mai mari și dacă situația a fost mereu aceeași.

Punctul de plecare. O revizie este o intervenție chirurgicală pe un nas deja operat, unde țesutul cicatricial a înlocuit o parte din planurile anatomice inițiale, iar cartilajul care ar fi oferit în mod normal susținere s-ar putea să fi fost deja recoltat. Este planificată diferit și adesea necesită cartilaj prelevat din altă zonă a corpului. Dacă ați mai avut vreo intervenție la nivelul nasului, oricât de minoră și indiferent cu cât timp în urmă, este esențial să o menționați în discuție.

Atunci când structura osoasă a nasului este îngustată sau când se reduce o cocoașă, chirurgul realizează tăieturi controlate în oasele nazale — osteotomii — astfel încât acestea să poată fi repoziționate. Nu este o fractură în sensul unui traumatism accidental: liniile sunt planificate, iar oasele sunt așezate exact acolo unde trebuie să stea. Nu orice rinoplastie implică această etapă; o intervenție limitată la vârful nasului acționează exclusiv pe cartilaj.

Aduceți-le. Sunt cel mai clar mod de a arăta ce urmăriți și sunt mult mai utile decât simplele descrieri prin adjective. Ceea ce nu pot face este să dicteze planul chirurgical: un nas este proiectat în raport cu fruntea, bărbia și pomeții între care se află, astfel că aceeași imagine oferă un răspuns diferit pe un alt chip. Așteptați-vă ca discuția să treacă de la fotografie la ceea ce pot susține grosimea pielii și structura cartilaginoasă proprie.

Într-un spital acreditat din Istanbul, nu într-un cabinet, sub anestezie generală, cu o echipă dedicată de anestezie în sală. Chirurgul indicat dinainte este cel care operează. Un translator este prezent pentru tot ce vi se comunică, iar spitalul este specificat în planul primit înainte de a rezerva zborul.

Fotografii cu dumneavoastră din față și din profil, în lumină obișnuită, detalii despre orice operație anterioară la nas sau traumatism cu perioada aproximativă când a avut loc și orice investigații imagistice efectuate. Adăugați lista medicamentelor și a suplimentelor pe care le luați, inclusiv orice tratament pentru alergii sau nas înfundat, precum și o mențiune despre tendința de apariție a vânătăilor și modul de cicatrizare. Dacă respirația este mai dificilă pe o parte, precizați pe care.