Ce se întâmplă cu implanturile vechi din interiorul corpului tău

Ei îmbătrânesc și se pot slăbi în timp.

Cea mai mare parte a oamenilor se concentrează în principal pe rezultatele imediate după augmentarea sânilor, dar foarte puțini se gândesc cu adevărat la ce se va întâmpla în 20 de ani. Cu toate acestea, implantele mamare sunt corpuri străine plasate într-un mediu viu și în continuă schimbare, expuse constant la căldura corpului, presiune musculară și supraveghere de către sistemul imunitar 24 de ore pe zi.

Este o întrebare justificată dacă implantele din interiorul corpului îmbătrânesc și modul în care acest lucru afectează persoana. Silicoanele utilizate în medicină în prezent sunt foarte stabile chimic și nu „putrezesc” precum materialele organice, așa că îmbătrânirea implantului este foarte lentă, dar nu în vid. Carcasa implantului și țesuturile dumneavoastră interacționează chimic și fizic într-un mod complicat, ceea ce duce în cele din urmă la schimbări ale implantului, care pot fi resimțite, precum și la diferențe în aspect și nivel de siguranță între cele două sâni naturali. Clinica Lin Europe subliniază că înțelegerea îmbătrânirii implanturilor și a țesutului este cheia pentru a lua decizii conștiente privind monitorizarea pe termen lung.

Efectul „Coajă de ou”: Calficarea capsulei

Una dintre caracteristicile cele mai evidente ale implanturilor vechi sunt modificările care apar în țesutul cicatricial din jurul implantului. După intervenție chirurgicală, corpul dumneavoastră evacuează implantul formând un strat de colagen numit capsulă, care inițial este moale și ușor de deformat.

Cu toate acestea, țesutul cicatricial depus pe durata vieții poate deveni calcificat. Celulele încorporează cristale de calciu în fibrele de colagen, la fel ca în formarea oaselor. Astfel, ceea ce cândva era o capsulă moale poate, după douăzeci de ani, să devină o coajă dură și casantă, asemănătoare cu o cochilie de ceramică sau de ou, chiar sub piele. Femeile al căror capsulă s-a întărit adesea o descriu ca fiind „crunchy” și/sau excesiv de fermă. Deși nu este o afecțiune malignă, este foarte dificil de interpretat mamografiile, deoarece calcificările maschează eventuale tumori; această descoperire este, de fapt, un semn vizibil că organismul a închis implantul într-un „mormânt rigid”.

Scurgerea gelului: „Transpirația” siliconului

Unul dintre cauzele mai puțin cunoscute ale degradării implantului este scurgerea gelului, în special la generațiile mai vechi de implanturi din anii ’90. Cutia de elastomer de silicon, care conferă implantului rezistență structurală, este de fapt o membrană semi-permeabilă, care permite difuzia siliconului cu o dimensiune moleculară mai mică decât porul acesteia să treacă, astfel încât moleculele foarte mici de silicon (lanțuri de polimer) pot migra lent prin carcasă chiar și fără o ruptură, înainte de o eventuală rupere completă a stratului compozit.

Mechanismul de ‘scurgere a gelului‘ sau ‘picurarea gelului‘ descrie fenomenul prin care cantități foarte mici de fluid de silicon se pot acumula pe suprafața implanturilor, iritând capsula înconjurătoare. Macrofagele, unitățile de colectare a deșeurilor ale corpului, încearcă să elimine „uleiul” străin absorbându-l, apoi îl transportă către cel mai apropiat loc de evacuare, adică ganglionii limfatici situați în axile. Aceasta explică de ce femeile cu implanturi foarte vechi, purtate de mult timp, prezintă semne de „siliconom” care se dezvoltă în noduli ca urmare a depunerii fragmentelor de silicon migrate din procesul de scurgere a gelului. În general, acești noduli sunt inofensivi, dar pot părea tumori mamare, ceea ce duce la alarma inutilă și biopsii.

Oboseala carcasei: Fizica „Pliului de hârtii”

Implantele nu sunt doar obiecte statice; sunt dispozitive dinamice care se adaptează și reacționează la mișcarea corpului, inclusiv la respirație și mers. În plus, dacă implantul este plasat sub mușchi, acel mușchi îl va comprima de mii de ori pe zi, ceea ce devine un ciclu de pliere și desfacere continuă a implantului.

Simplu spus, acesta este modul în care carcasele implanturilor ajung în final la „oboseală”. Conceptul este asemănător cu cel când pliați un clip de hârtie în sus și în jos până se rupe. Deși carcasa poate fi concepută pentru a rezista acestor stresuri, în cele din urmă va prezenta oboseală, fiind marcată de cute adânci sau „crăpături de pliere” în zonele de stres ridicat, unde materialul este deja compromis. Acest lucru explică de ce, odată cu trecerea timpului, riscul de ruptură crește; un implant aproape indestructibil în primul an poate deveni fragil după douăzeci de ani. Astfel, ruptura unui implant vechi nu se produce atât printr-o cădere pe punctul unde trauma a avut loc, ci mai ales pentru că carcasa a cedat la un punct de oboseală, iar, ca rezultat, gelul rămâne în buzunar ca urmare a unei rupturi silencioase.

Atofia prin presiune: Îngustarea ta

Este, de asemenea, important să luați în considerare faptul că țesuturile naturale care acoperă implantul pot fi deteriorate în timp. Un implant este un dispozitiv care exercită întotdeauna forță asupra pielii și glandei; este o presiune internă constantă de nivel mic.

Acesta este ceea ce numim atoofie prin presiune: țesuturile naturale s-au subțiat din cauza prezenței unui implant care apasă continuu pe ele. La 15 sau 20 de ani, grosimea stratului de țesut natural poate scădea semnificativ, astfel încât implanturile devin ușor vizibile sau de simțit, deoarece umplutura de grăsime naturală s-a epuizat. În imagini, acest fenomen contribuie la un aspect „mai puțin îmbătrânit”, în care sânul seamănă mai mult cu o minge sub pielea subțire. În cazuri rare, cu implanturi mari, această presiune poate fi atât de mare încât, chiar și coastele pot fi ușor remodelate.

Biofilmul: Colonie Silentă

De fapt, suprafața fiecărui implant este acoperită de un biofilm – un strat subțire de bacterii. Nu este o infecție cu bacteria care se multiplică, ci mai degrabă o colonie de bacterii aflate într-o stare de repaus, care trăiesc pe suprafața implantului.

Uneori, acest biofilm poate deveni mai grav și, ca rezultat, poate provoca activarea sistemului imunitar slăbit și continuu, ceea ce poate duce la ca sânul să devină dur și dureros pe o perioadă scurtă de timp. Această situație este cunoscută sub numele de „contractură tardivă a capsulei”. Practic, sistemul imunitar nu a reușit să îndepărteze bacteria dormantă și reacționează prin contractarea agresivă a capsulei pentru izolare a infecției.

Experiența Lin Europe: Specialiștii „En Bloc”

Noi, la Clinica Lin Europe, ne concentrăm asupra gestionării sigure a implanturilor mamare la vârstnici. Știm că îndepărtarea și înlocuirea dispozitivelor după 20 de ani nu sunt decizii ușoare și trebuie să fie făcute sub supravegherea unui specialist.

Suntem specializați în tehnica „Capsulectomia en Bloc”, metoda ideală pentru îndepărtarea implanturilor. În această tehnică, implantul și capsula calcificată nu sunt separate, ci întregul ansamblu este eliminat dintr-o singură mișcare. Această metodă previne expunerea țesuturilor la orice scurgere de gel, biofilm sau lichid care ar putea fi prezent în capsulă. Cu alte cuvinte, eliminând întreg pachetul, se poate restabili anatomia anterioară intervenției, oferind un teren de pornire clar pentru pacientă, fie că aleg noile implanturi de generație a V-a sau păstrează aspectul natural.

Întrebări frecvente despre îmbătrânirea implanturilor