Transferul de grăsime este cea mai bună alternativă naturală.
De mulți ani, implanturile mamare din silicon au fost alegerea de top pentru chirurgia estetică în mod clar. Dar în prezent, asistăm la o răsturnare semnificativă a tendințelor culturale și medicale. Venind dinspre naturalete, precum și din preocupări legate de „Boala implanturilor mamare” (BII), care se presupune că rezultă din implanturi și din întreținerea continuă a dispozitivelor străine, femeile vor să știe dacă pot avea sâni mai mari fără a avea plastie în corpul lor. Din punct de vedere medical, încă este posibil să răspundem afirmativ acestei întrebări. Înlocuitorul perfect pentru implanturi, conform standardelor de aur, este Transferul autolog de grăsime, cunoscut și sub denumirea de Augmentare Naturală a sânilor.
Această intervenție marchează un pas revoluționar în modul în care privim remodelarea corpului. În loc să se insereze un buzunar protetic, volumul este creat cu țesut viu al corpului. Chirurgii au comparat-o chiar și cu cea mai radicală procedură de „upcycling”. Luăm grăsime nedorită (cum ar fi cea de pe abdomen sau coapse) și, în același timp, o adăugăm cu grijă în sâni, exact unde dorim să concentrăm grasimea. La Lin Health Europe Clinic, considerăm că această alternativă va fi foarte atractivă pentru pacienții care apreciază un sentiment natural, foarte moale, mai degrabă decât un aspect proeminent, rotund, al unui implant.
Procedura: Pași pentru Transferul de Grăsime
Principiul Transferului Autolog de Grăsime este, pe de o parte, destul de simplu și direct, iar pe de altă parte, foarte inteligent. În esență, vorbim despre două intervenții combinate într-una singură. Întâi, chirurgul extrage celule de grăsime prin Lipoaspirație (de obicei, se face într-un mod delicat, cu ajutorul Body-Jet sau VASER la setări reduse). Dar aceste celule nu sunt doar aspirate aleatoriu; ele sunt colectate cu grijă pentru a se asigura că rămân în viață. Grăsimea este apoi procesată după extragere – spălată, filtrată sau centrifugată, în funcție de tehnică, pentru a elimina sângele, uleiul și celulele distruse, păstrând doar țesutul adipos proaspăt, intact.
După aceea, „aurul lichid” este injectat folosind canule fine. Chirurgul nu turnă pur și simplu grăsimea în centru, ci trebuie să intercaleze delicate fire de grăsime prin țesutul subcutanat și mușchi, strat cu strat. Tehnica de micro-două-picurare este esențială deoarece fiecare celulă de grăsime transplantată trebuie să găsească în 48 de ore un sânge pentru a supraviețui după transplant. Dacă grăsimea se adună în mari aglomerări, celulele centrale vor fi privite de sânge și vor muri. Acest proces atent și lent permite țesutului mamar să se umfle natural și subtil, fără a fi nevoie să se facă o tăietură în sân.
Beneficiul „Robin Hood”
Principalul motiv pentru care transferul de grăsime este preferat față de implanturi este dublarea beneficiului pentru silueta corpului. În această situație, folosim analogia fenomenului „Robin Hood”: luăm de la cei înstăriți (zonele în care avem surplus de grăsime) și oferim celor cu deficiență de volum (zonele în care volum! lipsește). Gândește-te cu câte dureri de cap sau modifice de formă trebuie să se confrunte o pacientă din cauza mânuțelor încăpățânate sau a buzunarelor de șa, iar această intervenție îi poate oferi o transformare totală a corpului.
Ce primești practic este atât Liposcultura, cât și Augmentare mamară într-o singură ședință sub anestezie. În urma conturării zonei donor, creează o iluzie optică care face ca augmentarea sânilor să pară și mai remarcabilă. De exemplu, prin subțierea taliei și creșterea volumului în zona pieptului, proporția de clepsidră este îmbunătățită semnificativ. Acest lucru face ca intervenția să fie ideală pentru candidatele la „Modificarea de mamă„, care doresc să restabilească volumul pierdut al sânilor după alăptare, în același timp cu aplatizarea stomacului post-bebee.
Realitatea limitărilor de mărime
Chiar dacă transferul de grăsime este uimitor, există câteva limitări biologice stricte – pe care orice pacientă trebuie să le cunoască. Nu este ca în cazul implanturilor, care pot transforma o femeie de la cupa A la cupa D în doar o oră; transferul de grăsime necesită pași graduali. Capacitatea țesutului mamar de a găzdui grăsime este limitată; dacă încerci să pui prea mult, celulele de grăsime vor muri din cauza lipsei de sânge (necroza pressionată).
Realisțarea este că după o sesiune de transfer de grăsime, poți aștepta o schimbare de mărime în intervalul 0.5-1 cupă. Primești volum, adâncime a decolteului și un aspect ridicat, dar nu vei obține proeminența înaltă a unui implant din 400cc silicon. Uneori, pacienții care doresc o creștere dramatică de dimensiune pot urma mai multe proceduri de transfer de grăsime, spațiate la 3-6 luni. De aceea, această metodă este mai potrivită pentru femeile care doresc să completeze sutienul, nu pentru a-și face o garderobă nouă cu haine mai mari.
Ratele de supraviețuire și riscurile de calcificare
Un factor cheie în augmentarea naturală a sânilor este Păstrarea grefei. Când grăsimea este extrasă din coapsă și mutată în sân, nu toate celulele vor supraviețui călătoriei. Statistic, aproximativ 60-70% din grăsimea transferată reușește să supraviețuiască prin stabilirea unui nou aport de sânge și rămâne acolo pe termen lung. Restul de 30-40% va fi reabsorbit treptat de organism, fără intervenție chirurgicală, în 3-6 luni. Acesta este motivul pentru care se face adesea o ușoară „supracorrectare” (adicțional, grăsime) în timpul intervenției.
Pe de altă parte, celulele de grăsime care nu supraviețuiesc pot duce la formarea unor mici noduli numiți Ciste de ulei sau Calcificări. În general, aceste noduli sunt inofENSIVI și benigni (necanceroși), dar uneori pot fi palpabili și pot fi vizibili și pe mamografii. Radiologii sunt foarte pricepuți să diferențieze între necroza grasimii și cancer, însă riscul rămâne. Prin utilizarea unor tehnici de recoltare minim traumatizante precum Liposucția cu apă, celulele de grăsime rămân mai sănătoase în timpul transferului, iar riscul acestor complicații scade semnificativ.
Cine este candidatul ideal?
Augmentarea naturală a sânilor nu este pentru orice femeie. În primul rând, condiția esențială și obviousă este să ai suficientă grăsime donatoare pentru a putea fi utilizată. Femeile foarte slabe, atletice, cu procente foarte scăzute de grăsime corporală, sunt adesea excluse din cauza lipsei de material brut pentru realizarea sânilor. În general, aproximativ 1000cc de grăsime disponibilă pentru îndepărtare este suficientă pentru un rezultat satisfăcător.
În plus, candidatul ideal este persoana a cărei piele este încă elastică. Grăsimea este blândă și delicată; nu se ia împotriva pielii așa cum o face un implant ferm, ci este pressată de piele. Dacă există multă cădere (ptoză) sau pielea este extrem de laxă și goală, o singură transfer de grăsime nu va putea ridica sânul; greutatea grăsimii va agrava căderea sânilor. În aceste situații, adesea combinăm transferul de grăsime cu o Ridicare a sânilor (Mastopexie). Metoda combinată include ridicarea pentru a remodela învelișul pielii și grăsimea pentru a umple, rezultând un sân ferm și tânăr, fără implant.
Întrebări frecvente despre augmentarea sânilor cu transfer de grăsime
În general, transferul de grăsime este considerat mai sigur, deoarece țesutul folosit este propriu organismului tău, deci este puțin probabil să cauzeze ruperea implantului, contractura capsulară sau boala implanturilor mamare.
După ce celulele de grăsime transplantate și-au dezvoltat o rețea de sânge (de obicei după 3 luni), rezultatul este permanent, iar grăsimea va acționa ca orice alt țesut mamar.
Într-adevăr, aceasta este o practică foarte comună. Ridicarea sânilor corectează căderea și realinierea mamelonului, iar grăsimea asigură volumul necesar, pe care ridicarea singură nu îl poate obține.
Poate duce la calcificări, care pot fi vizibile pe mamogram, însă în general, medicii experimentați pot distinge între aceste modificări necanceroase și semnele cancerului.
De cele mai multe ori, zona sânilor nu este partea dureroasă a procesului de vindecare după intervenție; doar senzație de strângere. Zona în care s-a realizat liposucția (zona donatoare) este de obicei cea mai dureroasă în timpul recuperării.
Coleman, S. R., & Saboeiro, A. P. (2007). Reconsiderarea transferului de grăsime în sân: siguranță și eficacitate. Chirurgie plastică și reconstructivă.
Spear, S. L., și colab. (2014). Injectarea de grăsime în sân: Tehnică, rezultate și indicații bazate pe 880 de intervenții în 6 ani. Jurnalul de chirurgie estetică.
Khouri, R. K., și colab. (2012). Aplicații clinice actuale ale transferului de grăsime. Chirurgie plastică și reconstructivă.
Delay, E., și colab. (2009). Injectarea de grăsime în sân: tehnică, rezultate și indicații bazate pe 880 de intervenții în 6 ani. Jurnalul de chirurgie estetică.
